MANAGEMENTUL CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE ÎN
UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRÂNCUȘI” TÂRGU JIU

 

• Considerații generale

Universitatea ”Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu nu mai poate rămâne în
faza managementului operațional, focalizat pe activități prezente și curente, gestionând aspecte de criză funcțională. În competiția internă și externă la care este supus mediul academic, într-un spațiu al învățământului superior tot mai dinamic (aproape exponențial dezvoltat) este imperativă trecerea la managementul strategic, un management orientat spre proiectare, angajat prin seturi de obiective și structuri evolutive. Un management care să-i poată asigura Universității un avantaj competitiv.
Accentele acționale trebuie deplasate spre:

• capacitatea de a elabora strategii, prin care să fie realizate obiectivele strategice ale instituției (Școala de elaborare a strategiilor);
• planificarea pe termen lung a activităților și resurselor (planificarea strategică - Școala de planificare);
• focalizarea pe competiția dintre universități, pe elaborarea acelor strategii prin care Universitatea se poate poziționa în mod avantajos în raport cu celelalte instituții de învățământ superior din țară și străinătate (Școala de poziționare);
• inovarea și asumarea riscurilor în contextul viziunii strategice; elaborarea strategiilor și aplicarea lor, să incumbe concomitent principiul reacțiilor prevăzute (liderii, indiferent de nivel, răspund în fața organismelor de conducere, a comunității academice - Școala antreprenorială);
• elaborarea strategiilor prin emiterea deciziilor argumentate  cognitiv, dar imperative; managementul strategic nu trebuie să mai reprezinte un simplu proces reactiv la dinamica mediului competitiv extern, ci un proces care să conțină elemente cognitive practice (Școala cognitivă).
• învățarea societală; procesele decizionale trebuie să se adapteze la schimbările produse în mediul ambiant (Școala de învățare);
• procesul de negociere, solicitat de diversitatea intereselor și caracterul lor conflictual; consensul unei strategii nu se poate obține decât prin negociere și armonizare a câmpurilor de interese (Școala puterii);
• cultura organizațională în elaborarea strategiilor (luarea deciziilor trebuie să se fundamenteze în valori și credințe cu funcție de sisteme de referință cognitive); succesul strategiei depinde esențial de consistența și coerența culturii  organizaționale a Universității ”Constantin Brâncuși”, de modul în care dinamica ei reflectă dinamica mediului extern competițional (Școala culturală);
• dezvoltarea capacității de reacție a Universității în vederea eliminării dificultăților în anticiparea evenimentelor generate de intensificarea concurenței și dinamica din mediul extern competițional (Școala reactivă).

Se constată nevoia unei abordări integrative într-un context configurativ
dependent de complexitatea problemelor. Totodată, se constată nevoia unui management al schimbării în vederea transformării Universității ”Constantin Brâncuși” în așa mod încât să se adapteze noilor cerințe ale mediului extern competițional.
Dimensiunile semantice ale managementului strategic sunt, prin natura lor, complexe și procesuale: a) timpul; b) gândirea strategică; c) interacțiunea cu mediul extern; d) competitivitatea; e) evaluarea succesului. În acest  mod (conform Thompson), instituția trebuie să-și stabilească scopurile (obiectivele instituționale/organizaționale), strategiile având valoarea mijloacelor pentru atingerea scopurilor respective:
        Capacitatea managementului strategic, ca management interactiv și integrativ, se concretizează și prin componentele sale fundamentale:
1) analiza strategică; 2) elaborarea strategiilor; 3) implementarea strategiilor.
          Analixa strategică presupune elemente: a) conceptuale – viziunea, misiunea și valorile fundamentale ale Universității ”Constantin Brâncuși”; ele trebuie compatibilizate permanent cu mediile academice în schimbare, dar în conformitate cu nivelurile de succes. Rolul esențial (atât pentru elaborarea viziunii, dar mai ales al misiunii), îl au setul de valori fundamentale ale instituției. Set de valori care trebuie să depășească relativismul și localismul, manifestându-se tendențial spre universalitate într-un spațiu academic deschis și dinamic;
și b) elemente de analiză: analiza mediului intern, analiza mediului extern și analiza SWOT.
În baza acestor elemente se realizează o evaluare obiectivă a:

 

• competitivității Universității ”Constantin Brâncuși” în contextul competițional dat;
• oportunităților concrete în dimensiunea și durata lor;
• coeficientului de risc (amenințările probabile din mediul extern societal și universitar).

• Elaborarea strategiilor

Analizele realizate periodic și interactiv reprezintă fundamentări științifice,
suport epistemic pentru elaborarea obiectivelor strategice (obiective care vor integra obligatoriu toate interesele de dezvoltare ale Universității ”Constantin Brâncuși” pentru perioadă de 4-5 ani).
De reținut:

• pentru realizarea obiectivelor propuse, managementul trebuie să elaboreze strategii prin care Universitatea ”Constantin Brâncuși” își mobilizează resursele și le folosește cât mai rațional (inteligent) și cât mai eficient;
• strategia reprezintă un proces complex decizional, capabil de adaptare și restructurare în funcție de dinamica mediului extern competițional (este imperativă abandonarea concepției păguboase prin care strategia se identifică cu un plan rigid și liniar, care se implementează conform deciziei de aprobare a lui);
• pe cale de consecință, strategia presupune o componentă proactivă (realizată în faza inițială de elaborare a strategiei, pe baza stării de cunoaștere produsă de analizele mediului intern și extern ) și o componentă reactivă, izvorâtă din incertitudinea și evoluția complexă în viitor, din apariția unui set de evenimente noi. Pentru a lua în considerare aceste evenimente și pentru a integra noile oportunități în strategia Universității ”Constantin Brâncuși”, este necesară adoptarea unei atitudini reactive (flexibile, creative).

• Implementarea strategiilor

Orice strategie presupune proiecții care conduc la schimbări structural-
funcționale majore. Indiferent de gradul științific, de fundamentarea teoretică, de măiestria managerială etc. strategia poate rămâne în stadiul de proiect dacă nu este eficient implementată. Pe scurt, o strategie va avea reușită numai dacă reușește procesul de implementare al acesteia. Aceasta, mai ales și pentru că intervin o serie de factori frenatorii precum:

• rezistențele la schimbare, manifestate atât în mediul intern, cât și în mediul extern al Universității ”Constantin Brâncuși”;
• dificultățile de ordin logistic;
• disfuncțiile la nivelul leadership-ului;
• calitatea scăzută a resursei umane (nivel de cunoaștere, gândire segmentară, lipsă de previziune, cultura instituțională slabă etc.).

Tocmai de aceea, implementarea strategiilor presupune ca prim element
identificarea și evaluarea posibilelor rezistențe individuale și organizaționale. Apoi, este necesară analiza fiecărei categorii de rezistență, căutându-se soluții pentru reducerea și neutralizarea ei (pot fi identificate soluții prin care unele rezistențe să se transforme în elemente care să promoveze schimbarea). Se apelează, deci, în cadrul managementului strategic, la managementul schimbării, care oferă soluții de depășire a rezistențelor organizaționale.

          4. Aplicabilitatea managementului strategic în dezvoltarea instituțională (inclusiv în și prin cercetare) la Universitatea „Constantin Brâncuși„ Tg Jiu

          Premisă: Managementul strategic s-a dezvoltat în mediile puternic conflictuale sau competiționale în care supreviețuirea și succesul unei organizații depind de realizarea unui echilibru dimanic între forțele interne și cele externe organizației și respectiv, de obținerea unei competitivități strategice în raport cu celelalte organizații concurente.
Universitatea ”Constantin Brâncuși” se află în competiția, de altfel inegală, dar implacabilă, cu Universitatea din Craiova, Universitatea din Petroșani, Universitatea din Pitești, Universitatea ”Aurel Vlaicu” din Arad etc. O competiție directă, izvorâtă din factori geoeducaționali. Totodată, prin specializările dzvoltate, se află în competiție cu marile universități din țară și (urmare a extinderii spațiului european al învățământului superior), cu universități din Europa.
Rămânerea la stagnarea și izolarea din perioada 2000-2005 coincide cu autocondamnarea la dispariție. Există o singură soluție: performanța. Prin deschidere și coparticipare. În locul retragerii în carapacea tip ”clopot de sticlă” în care Universitatea ”Constantin Brâncuși” s-a autocomplăcut, trebuie căutate căile  intrării în competiție. Pentru aceasta va trebui să ne autodefinim și redefinim.  Să ne recunoaștem locul și ierarhia valorilor și, abia după aceea , să reconstruim în condiții de competitivitate. Să reținem, doar, pe lângă majorele lipsuri și dezastre organizațional-instituționale, faptul că Universitatea ”Constantin Brâncuși”, dintr-o iresponsabilitate crasă ( absența îndelungată a programelor de master), nu poate înființa încă școală doctorală.
Trebuie să identificăm în ce domenii contăm, în ce domenii am putea conta – acestea în condițiile competiției interne și externe - și să renunțăm la domeniile în care Universitatea ”Constantin Brâncuși” face figurație. Realizarea unei competitivități strategice și menținerea ei cât mai mult timp constituie nu numai o performanță, dar și o condiție implicită succesului.
Universitatea ”Constantin Brâncuși”, ca orice universitate trebuie să realizeze obiective fundamentale prin care se satisfac o serie de cerințe pentru anumite grupuri de beneficiari sau pentru segmente largi ale populației. Sunt ele identificate, pe termen mediu și lung, aceste grupuri și segmente de beneficiari ? Sunt compatibilizate obiectivele Universității ”Constantin Brâncuși” cu cele ale comunității regionale în domeniu ?
Dar cu obiectivele universităților care contează în competiție ?
Managementul strategic permite proiecția în viitor a dezvoltării instituționale în concordanță cu viziunea și misiunea Universității ”Constantin Brâncuși” și tocmai prin aceasta el constituie mecanismul de implementare a strategiilor.
În mod tradițional, universitatea a fost un tezaur de cunoaștere  și o școală superioară de formare a elitelor intelectuale.
Dar, în ultimii ani, învățământul a fost supus proceselor de masificare și globalizare, procese ce au impus o serie de mutații structurale și funcționale universităților. Contextul nou – competitiv prin excelență – în care se află universitățile determină o redimensionare funcțională a lor. Aceasta presupune ca la interfața dintre universitate  și mediul social, economic, cultural și politic în care universitatea se află, trebuie să existe un echilibru dinamic. Redimensionarea funcțională a universităților conduce la ideea că ele devin ofertante de servicii pentru societate. Prin urmare, universitățile se găsesc într-o competiție cu alți furnizori de servicii educaționale și de cunoștințe, pentru obținerea resurselor financiare și umane necesare unei funcționări optime. Universitatea trebuie să-și dezvolte un comportament antreprenorial și un management strategic capabil să îi confere o competitivitate strategică. Din aceste puncte de vedere, în intervalul 1992-2006, Universitatea ”Constantin Brâncuși” nu numai că a pierdut competiția, dar s-a autoexclus din acest proces implacabil.
În 2006 am definit viziunea și misiunea Universității ”Constantin Brâncuși”.
În mod logic, conceptul de viziune pentru o organizație, se definește în zona de inefabil al managementului strategic, dar el operează prin oameni în zona lui pragmatică. Viziunea reprezintă o stare ideală proiectată în viitor și configurează o posibilă și dezirabilă dezvoltare a unei organizații.
Viziunea presupune o gândire dinamică și capabilă să evalueze pe termen lung șansele reale de dezvoltare ale universității. Această capacitate  de a vedea în timp și de a consemna în viitorul virtual al Universității ”Constantin Brâncuși” trebuie să pornească de la ideea că nu orice dorință personală sau speranță împărtășită poate contribui la crearea unei viziuni. Viziunea Universității ”Constantin Brâncuși” definită în 2006 era una aplicabilă tranziției spre reconstrucția instituțională. Prorectorii și cancelarul general, cu sprijinul decanilor și șefilor de catedră, al CAEA, trebuie să propună o viziune care să conducă la succes pe termen de minim 4 ani. O asemenea viziune trebuie să se caracterizeze prin următoarele elemente:

• starea ideală care se proiectează în viitor trebuie să fie înrădăcinată în prezentul Universității ”Constantin Brâncuși”;
• creatorii viziunii trebuie să identifice dificultățile întâmpinate și provocările la care Universitatea ”Constantin Brâncuși” este supusă, prezentând soluții pentru eradicarea acestor elemente frenatorii;
• viziunea creată să genereze o atitudine de încredere în viitorul instituției, în posibilitățile acesteia de a se dezvolta (în sensul transformării viziunii propuse în fapte);
• să ofere posibilitatea celor mai mulți membri ai comunității academice (dacă este posibil, a tuturor) să-și identifice interesele profesionale, deci, să-și construiască motivația necesară pentru transpunerea viziunii în viață);
• viziunea să genereze idei și atitudini novatoare pentru toți membrii comunității academice.

În afara unei viziuni de succes, Universitatea ”Constantin Brâncuși” este
condamnată nu doar la stagnare, la involuție, ci la faliment, având în vedere puternicul mediu concurențial (național și internațional).
Conceptul de misiune al universității vizează rațiunea ei de a fi, de a exista și de a crea valoare pentru societate. Misiunea sintetizează legea existențială a universității și explicitează viziunea ei; ea determină evoluția universității, în sensul transformării viziunii în realitate. În timp ce viziunea exprimă o stare ideală posibilă, misiunea exprimă o evoluție pragmatică spre această stare. Dacă viziunea se concetrează pe imaginea internă a universității și pe aspirațiile managementului de vârf, misiunea se concetrează pe imaginea externă a instituției de învățământ superior și pe determinanții sau factorii decizionali ai managementului.
          Succint: misiunea Universității ”Constantin Brâncuși” comunică ceea ce este ea (ca universitate) și ce dorește ea să facă pentru societatea actuală.
În redefinirea misiunii Universității ”Constantin Brâncuși”, prorectorii, cancelarul general, cu sprijinul decanilor și directorilor de departamente trebuie să aibă în vedere trei elemente de conținut:

• o exprimare generală a viziunii Universității ”Constantin Brâncuși”;
• o indicare a valorilor fundamentale pe care și le asumă managementul de vârf al Universității ”Constantin Brâncuși”;
• o articulare a obiectivelor fundamentale (strategice) ale Universității ”Constantin Brâncuși”.

Ca produs și proces (Detomasi, 1999) misiunea trebuie exprimată în elemente
realiste și convingătoare atât pentru angajații universității, cât și pentru  beneficiarii reali sau potențiali ai acesteia. O misiune exprimată în termeni bombastici și fără acoperire, ca și una exprimată în termeni subminimali, cu obiective non-axiologice sunt factori ce conduc, pe termen mediu și lung, la pierderea credibilității și declinul Universității ”Constantin Brâncuși”.
Ca produs, elaborarea misiunii permite formularea obiectivelor strategice și constituie martorul de control (dar și mijlocul de direcționare) a planului strategic.
Este documentul fundamental pentru marketingul universitar.
Ca proces, misiunea se formulează și reformulează (rafinează) în etape succesive de consultare a cadrelor didactice și studenților din Universitatea ”Constantin Brâncuși”, dar și prin consultarea periodică a unui segment cât mai reprezentativ din mediul extern avizat. Formularea misiunii corecte are două consecințe pragmatice:

• este un proces educațional atât pentru managementul universitar, cât și pentru membrii comunității academice (profesori și studenți);
• este un prolog la dezvoltarea planului strategic, întrucât, o bună formulare a misiuni, permite o formulare a obiectivelor strategice.

Pe modelul universităților din Marea Britanie, Statelor Unite ale Americii,
Canada, Japonia, China, dar și al marilor universități românești (cu adevărat europene – ”Babeș-Bolyai” Cluj Napoca, ”Al. Ioan Cuza” Iași, Universitatea din București ș.a.) Universitatea ”Constantin Brâncuși” Tg Jiu trebuie să-și facă publică misiunea prin toate documentele de prezentare a comunității academice.
Consider că, în contextul mediului academic concurențial tot mai amplu de azi, Universitatea ”Constantin Brâncuși” trebuie să-și restructureze și modernizeze misiunea luând în calcul următoarele coordonate:

• Conducere și structură instituțională
• să se continue funcționarea unei echipe manageriale puternice și să se implementeze o nouă structură managerială, fundamentată în acțiuni pe eficacitate și răspundere individuală;
• să se constituie și să se susțină o cultură instituțională și managerială responsabilă, care să-și propună obținerea celor mai bune rezultate în condițiile folosirii raționale a resurselor;
• să se întărească spiritul de responsabilitate și răspundere, împreună cu creșterea valorificării oportunităților.

• Procesul de învățământ și de cercetare
• să se realizeze evaluarea continuă a procesului de învățământ și de cercetare, punându-se accentul pe calitate, inovare, marketing și folosirea eficace și eficientă a resurselor;
• să se identifice în mod clar care sunt obiectivele programelor de studii universitare și care sunt resursele necesare pentru realizarea lor;
• să se revadă structura și conținutul programului de studii universitare și să se evalueze condițiile necesare pentru ca acestea să permită obținerea obiectivelor propuse. Să se renunțe la acele cursuri sau capitole care nu contribuie la valoarea intelectuală a formării viitorilor specialiști sau la desfășurarea eficientă a procesului de învățământ;
• să se facă marketingul serviciilor educaționale, de cercetare și de consultanță cu intervenția directă a profesorilor renumiți ai universității și folosind mecanisme promoționale eficiente, capitalizând astfel asupra unei imagini puternice a numelui de Constantin Brâncuși;
• să se folosească alianțe strategice cu alte instituții de învățământ superior valoroase, în vederea realizării unor programe universitare în cotutelă, de maxim interes pentru studenți;
• să se formeze alianțe puternice cu angajații unor organizații profesionale, de interes național și internațional, în vederea sprijinirii absolvenților în găsirea unor joburi cât mai relevante pentru pregătirea lor;
• Resurse umane
• să se implementeze o strategie pentru îmbunătățirea urgentă a performanțelor resurselor umane, precum și pentru îmbunătățirea relațiilor cu agenții economici, instituțiile și autoritățile publice, comunitatea;
• să se realizeze programe pentru creșterea performanțelor resurselor umane, atât în segmentul cadrelor didactice, cât și în cel al studenților.
• Resurse și operații
• să se dezvolte un sistem bine definit și înțeles de alocare a resurselor (predominante, criteriile de performanță);
• să se realizeze un sistem de suport pentru studenți și profesori, care să funcționeze pe relația cost-eficiență;
• să se dezvolte un control puternic din partea echipei manageriale asupra resurselor financiare proprii  și a alocațiilor de la buget. Să se realizeze dezvoltarea unei scheme de pensionare la timp și chiar în avans, în anumite situații, concomitent cu elaborarea unui program pe termen lung privind atragerea de personal profesionalizat și dezvoltarea carierei acestuia;
• să se dezvolte și să se implementeze strategii pentru atragerea de resurse financiare cât mai importante din sistemul privat;
• să se continue dezvoltarea infrastructurii Universității ”Constantin Brâncuși”, astfel încât, să se creeze condiții cât mai bune de studiu și creație pentru profesori și pentru studenți.

Prin punerea în aplicare a acestor coordonate, Universitatea ”Constantin
Brâncuși” va conta în spațiul managementului superior național și european. Asemenea coordonate vor face ca Universitatea ”Constantin Brâncuși”:

• să fie considerată o universitate credibilă, apreciată ca una performantă pentru cercetare, învățământ și educație, poziționându-se pe un loc bun în ierarhiile interne și (de ce nu ?) internaționale în domeniile: inginerie, economie, științe sociale și umaniste, științe juridice, administrație publică, sport și arte;
• să atragă cei mai capabili studenți din zonă, dar și din străinătate, educându-i astfel încât să promoveze excelența, originalitatea și viziunea;
• să ofere un mediu intelectual în care cercetarea originală și aplicarea ei, în orice domeniu, să se dezvolte, rezistând oricărui tip de evaluare;
• să comunice unei comunități cât mai largi semnificația și importanța cercetării științifice realizată în cadrul catedrelor și centrelor de cercetare.

Eliminarea lipsei de vizibilitate și credibilității extrem de scăzute a
Universității ”Constantin Brâncuși” se va realiza numai atunci când comunitatea academică va răspunde cerințelor de dezvoltare a mediului intelectual al societății, când va realiza legături permanente (și nu simple vizite) cu mediul academic din Europa, cu mediul de afaceri și viața publică.
Eliminarea lipsei de vizibilitate și crizei de credibilitate a Universității ”Constantin Brâncuși” vor fi posibile numai dacă ea va promova un învățământ provocator și riguros, care să beneficieze din interacțiunea cu cercetarea științifică, facilitând schimbul de idei prin programe tutoriale și învățarea în grupuri mici, beneficind de bibliotecile și colecțiile științifice  existente, pregătind pe absolvenți să joace un rol important la nivel național și internațional.
Eliminarea lipsei de vizibilitate și crizei de încredere vor fi posibile numai dacă Universitatea ”Constantin Brâncuși” va stimula dezvoltarea intelectuală și personală laolaltă cu performanța, dacă va transforma comunitatea academică în una multidisciplinară, prin oferirea de servicii suport de înaltă calitate.
Universitatea ”Constantin Brâncuși” va conta dacă va atrage studenți de cel mai înalt calibru la programele oferite de licență, de masterat, de educație continuă.
Universitatea ”Constantin Brâncuși” va conta numai în măsura în care va fi capabilă să genereze cunoștințe la nivel european prin libertatea și autonomia cercetării științifice, în conformitate cu înalte standarde de etică.

          5. Competențe fundamentale și avantajul competitiv

          Managementul strategic operează cu conceptele de competențe fundamentale și avantaj competitiv, îndeosebi după expansiunea procesului globalizării.
Practic, aceste concepte își au geneza în mediul extern, îndeosebi în mediul de afaceri care, începând cu anii '90, se caracterizează tot mai puțin prin predictibilitate  și dinamica lentă a schimbării și tot mai mult prin imprevizibilitate și anticipare a evoluțiilor. Acest aspect a cauzat, la rândul lui, trecerea de la o concepție managerială centrată pe productivitate, la o concepție bazată pe competitivitate. Magna Charta Universitatum (1988), Declarația de la Bologna, Procesul Bologna reprezintă temei și suport conceptual pentru aceste imperative la care România s-a angajat.
Universitatea ”Constantin Brâncuși” să părăsească climatul de seră oferit de monopolul guvernamental  asupra sistemului de învățământ, întrucât statutul de universitate de stat n-o poate ajuta în noua piață creată prin realizarea Spațiului European al Învățământului Superior.
Competența fundamentală a Universității ”Constantin Brâncuși” reprezintă capacitatea managerială a acesteia de a integra eficient resursele și capacitățile existente, în scopul de a realiza la nivel calitativ superior o anumită activitate. Competențele fundamentale sunt cele care constituie forța competițională a instituției, contribuind la obținerea avantajului competitiv. Acest concept (avantajul competitiv) se referă la situarea universității printre cei mai buni competitori, respectiv, deasupra mediei celor aflați într-un sistem concurențial, definit în raport cu piața specifică spațiului învățământului superior.
Identificarea competențelor fundamentale ale Universității ”Constantin Brâncuși” se poate realiza prin analiza lanțului valoric al tuturor proceselor și activităților din cadrul ei;  de asemenea, pot fi utilizate patru criterii de identificare a capabilităților și resurselor care dau forța competitivă;

                    Criteriul unicității.
Spre a răspunde la acest criteriu, Universitatea ”Constantin Brâncuși” trebuie să dețină resurse și capabilități unice, prin care să-și poată crea un avantaj competitiv sustenabil. Este vorba de domenii în care Universitatea ”Constantin Brâncuși” poate excela (exemplu: laboratoare cu echipamente unice, orientate spre tehnologii de vârf sau, domenii unice de cercetare. Prorectorul responsabil, împreună cu decanii și șefii de catedră trebuie să identifice de urgență câteva asemenea domenii, depășindu-se rutina, pasivismul sau mimarea cercetării.
Vremea pseudostandardelor, sau chiar a standardelor subminimale, a raportării permanente la noi (ca și când alții nici măcar n-ar exista), a apus. În definirea unicității, responsabilii vor trebui să răspundă obiectiv la trei întrebări:

• Cine suntem din punct de vedere valoric (o analiză socioepistemică și socioprofesională a comunității academice);
• Ce reprezentăm ca universitate, în plan intern și extern, prin raportare la alte universități din Spațiul European al Învățământului Superior ?
• Unde dorim să ajungem prin  redefinirea și reelaborarea standardelor ?

Criteriul rarității.
Resursele și capabilitățile care dau forță competitivă. Pentru Universitatea
”Constantin Brâncuși”, ca și pentru oricare universitate, rare pot fi capacitățile intelectuale, capacitatea managerială de excepție la fiecare nivel structural-organizațional, existența unor domenii speciale de cercetare, existența unor echipamente de laborator speciale etc.
S-a investitit în infrastructură, diminuând handicapul în care Universitatea ”Constantin Brâncuși” s-a complăcut ani în șir. Cu toate acestea, rezultatele nu sunt nici pe departe observabile.
Vor fi identificate elementele componente criteriului rarității și acestora li se va acorda sprijin financiar, renunțându-se la distribuția egalitaristă.

Criteriul valorii intrinseci.
La acest nivel prorectorul responsabil va identifica (cu sprijinul decanilor, șefilor de catedră și studenților performanți) cadrele didactice cu un potențial didactic și științific foarte valoros, pe care Universitatea ”Constantin Brâncuși” îl va recunoaște și-l va stimula. Valoroase pot fi unele experiențe personale ale unor cadre didactice, care pot contribui direct la creșterea competitivității universității.
Democrația mediocrității a marginalizat și puținele, mai exact, extrem de rarele valori cât de cât.
În Universitatea ”Constantin Brâncuși” competiția a avut rangul pseudo-competiției. Totodată, valoare intrinsecă pot avea unele programe universitare, prin structura și conținutul lor conceptual, prin suportul lor aplicativ flexibil, precum și prin calitatea cadrelor didactice care participă la aplicarea lor. Dar valoroase din punct de vedere al cercetării științifice trebuie să devină unele laboratoare sau centre de cercetare, tocmai prin rezultatele lor . Rezultate competitive.

6. Strategii de dezvoltare a cercetării științifice în Universitatea
    ”Constantin Brâncuși” Tg Jiu

    6.1. Transformarea cercetării științifice într-o competență fundamentală a Universității ”Constantin Brâncuși.

Cercetarea științifică face parte din misiunea oricărei universități ce se respectă, ea constituind complementaritatea necesară procesului de învățare. Un proces de învățare bazat pe generarea de cunoștințe noi este mult mai valoros și mai competitiv decât un proces de învățare care se reduce la simpul transfer de cunoștințe de la profesori la studenți.  
Universitatea ”Constantin Brâncuși” trebuie să primească de la un set de axiome și anume:

• dezvoltând cercetarea științifică, cresc șansele de finanțare din partea organismelor guvernamentale, a agenților economici, autorităților și instituțiilor publice;
• prin cercetare crește prestigiul universității și rolul ei social, cultural, economic în comunitatea din care face parte;
• rezultatele cercetării științifice conduc la creșterea atractivității absolvenților de liceu pentru Universitatea ”Constantin Brâncuși”, ajungându-se chiar la introducerea unor criterii de selecție la admiterea pentru unele programe universitare;

Statisticile demonstrează că prestigiul universităților constituie un atractor mai
puternic, iar integrarea studenților în activitățile de cercetare constituie un veritabil cîștig  pentru ei, îndeosebi prin programele de masterat (doctorat).
În baza cercetărilor recente realizate la nivel european (Hazelkorn, 2006), consiliul responsabil cu cercetarea științifică în Universitatea ”Constantin Brâncuși”, va trebui să aibe în vedere, spre a reuși transpunerea cercetării dintr-o activitate sporadică și neesențială, într-o competență fundamentală, următorii factori externi:

• factori politici și economici: globalizarea, economia cunoștințelor, strategia națională a cercetării și dezvoltării;
• factori financiari: politici și mecanisme externe de finanțare, existența unor programe de cercetare internaționale, regionale sau chiar globale, benchmarking;
• poziția instituțională: nivelul socioeconomic al regiunii, cereri din partea agenților economici sau a guvernului, prezența altor instituții, existența unor activități de consultanță sau antreprenoriale;

Totodată, va trebui o evaluare obiectivă a următorilor factori interni:

• Viziunea și misiunea: cerințe din partea organismelor de finanțare interne sau externe, percepția despre sine, schimbarea de statut;
• Resursele umane și structura instituțională: existența competenței de cercetare, oportunitățile de cercetare, recrutarea studenților.

6.2. Dezvoltarea centrelor de excelență în Universitatea ”Constantin
       Brâncuși” Tg Jiu

          Centrele de excelență constituie punctele forte ale cercetării dintr-o universitate, prin ele cercetarea științifică devenind o competență fundamentală.
Prin centrele de excelență Universitatea ”Constantin Brâncuși” poate să-și dezvolte competitivitatea și să obțină avantajul strategic într-o piață din ce în ce mai dinamică, greu de cucerit și, mai ales, de păstrat.
O finanțare a cercetării la nivel de centre de excelență, elimină finanțările egalitariste, risipa și ineficacitatea. Aceste centre reunesc mai multe grupuri de cercetare și pot realiza proiecte de anvergură.
Centrele de excelență focalizează capitalul intelectual din Universitatea ”Constantin Brâncuși” Tg Jiu.

6.3. Dezvoltarea capacității de inovare a Universității ”Constantin
       Brâncuși” Tg Jiu
Universitatea ”Constantin Brâncuși”  a rămas la concepția conform căreia, funcțiile sale de bază se referă la pregătirea specialiștilor prin conservarea și transmiterea valorilor culturale și științifice noilor generații de studenți. Funcții importante, dar total insuficiente.  Universitatea ”Constantin Brâncuși” trebuie să treacă, la generarea de noi cunoștințe prin participarea la circuitul național și internațional al cercetării științifice. Cunoștințe ce trebuie diseminate accelerat în mediul social și economic.
Noile cerințe impuse de societate și de competiția internațională pentru  redefinirea frontierelor cunoașterii, trebuie să genereze și noi soluții din partea Universității ”Constantin Brâncuși”.
Universitatea ”Constantin Brâncuși” trebuie să-și transforme centrele de cercetare (pur formale), în centre de transfer tehnologic și de proprietate intelectuală, la interfața dintre universitate și mediul de afaceri, programele de masterat (doctorat) realizându-se în concordanță cu prioritățile societății de generare de noi cunoștințe.

                   6.4. Dezvoltarea unei culturi organizaționale de cercetare în
                          Universitatea ”Constantin Brâncuși” Tg Jiu

          Conceptul de cultură organizațională integrează semantic valorile, simbolurile, credințele, miturile, ritualurile, ceremoniile și aspirațiile ce definesc spațiul spiritual al universității.
Cultura organizațională (instituțională) este componentă a abordărilor moderne de management organizațional și strategic întrucât integrează modelele de gândire și de comportament generate, în timp, în viața instituției.
Reprezentând un tip de cod genetic al unei instituții, cultura instituțională este conservatoare prin natura sa, însă, Universitatea ”Constantin Brâncuși” trebuie să identifice căile prin care cultura sa organizațională inertă, să devină o cultură organizațională dinamică.
Aceasta, în măsura în care cultura instituțională se reflectă în societate prin ceea ce denumim faima universității. Această faimă contează enorm pentru modul în care sunt apreciați cei care lucrează și învață aici, dar mai ales, pentru cei ce obțin diplomele Universității ”Constantin Brâncuși”.
Universitatea ”Constantin Brâncuși” va trebui să întreprindă demersuri pentru orientarea culturii instituționale pe direcția producerii schimbării.
Astfel, conducerea Universității ”Constantin Brâncuși” va trebui:

• să conștientizeze nevoia de schimbare la nivelul întregii comunități academice;
• să stabilească ce trebuie să facă fiecare membru al comunității academice pentru a sprijini realizarea schimbării;
• să deprindă comportamente noi care să permită intensificarea cooperării și comunicării în cadrul instituției;
• să demareze procesul de analiză a modului de implementare a schimbării și dezvoltării unei noi culturi organizaționale, care să stimuleze cercetarea științifică.

Suport teoretic – C. Brătianu ș.a.”Managementul cercetării științifice   universitare.
NOTĂ:
1. În baza acestor considerații, prorectorul Dorel Chirițescu va elabora Managementul operațional al cercetării științifice în Universitatea ”Constantin Brâncuși” Tg Jiu.